Viziunea lui Dumnezeu /Blog Părintele Lucian

În cartea lui Habacuc, Dumnezeu face mențiune la constanța credinței și știm  că sunt constanți în credință doar aceia care au viziunea lui Dumnezeu.


Adevărul este că mulți nu mai sunt în mijlocul nostru din cauza renunțării, adică au renunțat să lupte pentru sănătate, pace, prosperitate, uniune familială, reconciliere matrimonială și în principal pentru mântuire. Din nefericire, mulți nu au crezut și nu au continuat să aibă siguranța că viziunea se va împlini.

Aici Dumnezeu insistă să spună: așteapt-o,căci va veni cu siguranță și nu va întârzia. Habacuc 2:3

Acest așteaptă, nu se referă la faptul ca să rămânem pe loc. Într-adevăr a aștepta aici vrea să spună a te încrede. Acelaș lucru este în cartea  Evrei, când autorul spune: Căci aveți nevoie de răbdare, pentru ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să puteți primi ceea ce a fost promis. Totuși, încă puțin, foarte puțin, și Cel ce vine va veni și nu va întârzia! Evrei 10:36-37

Adică, Dumnezeu nu întârzie, ci se manifestă la momentul potrivit pentru a împlini ceea ce a promis. Totuși, din partea noastră trebuie să existe o constanță în credință. Însă cel drept al Meu va trăi prin credință. Sufletul Meu nu găsește plăcere în cel ce dă înapoi! Evrei 10:38-39

Atât în cartea Evrei cât și în Habacuc este foarte clar că fiecare trebuie să  trăiască prin credința lui. Persoana care crede în viziune, nu trebuie să se sprijine pe credința preotului sau a altcuiva. În adevăr, fiecare  va trăi, va mânca, va cuceri și se va realiza prin propria credință și aceasta este siguranța pe care cei de credință o au în interiorul lor; totuși,  în cel mândru, adică acela care dă înapoi, Dumnezeu nu își găsește plăcere în el.

Nu poate să existe din partea noastră regres ci să avans, dar avansează doar cine are viziunea lui Dumnezeu și luptă pentru a cuceri. Mulți din cauza  acomodării se opresc în timp și după aceea murmură de ce nu au cucerit, de ce nu înving.  Dar aceia care cred, nu se lasă învinși și din acest motiv își manifestă credința în altarul lui Dumnezeu pentru ca, prin credință viziunea lui Dumnezeu să se împlinească în viețile lor.



Dumnezeu să vă binecuvânteze!

http://www.parintelelucian.ro/viziunea-lui-dumnezeu/

Mágoa – O cancro da Alma - ( Bispo João Leite )

A doença da alma que mais tem levado as pessoas a morte é a mágoa, ela é como o cancro que corrói e destrói, e com o tempo a situação da pessoa vai piorando, porque cria raízes e se espalha.
A pessoa pensa que com o tempo irá se ver livre da mágoa, mas pelo contrário, esse sentimento só tem vindo a piorar. A mágoa amarra a vida dela, traz sofrimento, ressentimento, está sempre presa a este sentimento ruim, lembrando com dor de alguém que lhe fez algo e isso aumenta a cada dia.
Não importa o que fizeram, quando você guarda mágoa no seu coração, o prejudicado não é a pessoa e sim você, porque está nutrindo este sentimento que lhe faz mal.
As vezes fazemos coisas boas e recebemos em troca coisas ruins e a mágoa surge quando pensamos que não merecemos aquilo. A mágoa pode acontecer com qualquer pessoa, somos decepcionados por familiares e amigos, mas nós não podemos permitir que a atitude da pessoa venha contaminar o nosso coração.
Existem doenças que são provocadas pelas mágoas: como problemas de coração, tensão, úlceras, dores de cabeça e problemas de pele. Se a mágoa prejudica o corpo, imagina o que ela não faz com o espírito e a alma. A pessoa com mágoa impede os céus de se abrirem para ela.
O próprio diabo nutre a mágoa no coração para destruir a pessoa. Não adianta esconder esse sentimento, isso não é a solução, é preciso se libertar das mágoas e ressentimentos.
As vezes a pessoa já orou e aquilo continua dentro dela remoendo. É preciso falar com Deus que o seu coração não quer perdoar, confessar que tem mágoa de tal pessoa…
Ou você se guia pelo seu coração/sentimento ou pela mente/razão, ou usa a fé natural/que é baseada no sentimento ou a fé sobrenatural/que é baseada na Palavra de Deus que ensina a perdoar setenta vezes sete. Mateus 18.22
Jesus quando estava na cruz, disse: Pai perdoa-lhes, porque não sabem o que fazem. Lucas 23.34
Estevão foi apedrejado até a morte e de joelhos clamou em alta voz: Senhor Jesus, não lhes imputes este pecado. Atos 07. 60
Por isso a necessidade de falar, não é uma oração feita na mente e sim com palavras, orar por aquela pessoa que você tem mágoa e dizer
EU TE DOU O MEU PERDÃO.
Se você não fizer isso, não vai se libertar, os que se guiam pelo coração estão sempre lembrando do passado; o passado acabou, você não pode arrasta-lo para o presente, tem pessoas morrendo porque não conseguem enterrar esse sentimento.
Deus está lhe dando uma nova oportunidade. Seja livre e tenha uma vida abençoada!

http://www.bispojoaoleite.com/2013/01/22/magoa-o-cancro-da-alma/