06/05/13

Il favo de miele. / Blog Vescovo Macedo.


“Chi è sazio calpesta il favo di miele, ma per chi ha fame ogni cosa amara è dolce.” Proverbi 27.7

In ogni momento dobbiamo controllare le nostre reazioni davanti a ciò che ci ha concesso lo Spirito Santo.

Osservo che in 36 anni, Dio ci ha dato il miele che fuoriesce dalla roccia; spiritualmente abbiamo sfruttato la terra che emana latte e miele. Tutti noi, collaboratori, pastori, mogli, vescovi e membri, abbiamo ricevuto la cosa migliore, la più pura, la più sublime e che rivela di più riguardo la visione, la direzione e l’opportunità affinché possiamo vivere bene con Dio e con la nostra famiglia, finché siamo in questo mondo e in quello avvenire (nella vita eterna).

Ciò che non possiamo permettere, per questo è importante la vigilanza, è calpestare il favo di miele, ossia, disperdere il dolce spirito che l’Universale, nella persona del suo leader, ha lottato per trasmetterci.

Di recente abbiamo avuto, l’avvento divino del Digiuno di Daniele e la discesa dello Spirito Santo nel monte Hermon, in cui molti hanno mangiato il miele che è uscito dalle rocce di quel monte. Però, molti hanno calpestato il miele invece di ingerirlo; hanno sprecato questa astronomica opportunità di rinnovarsi, di essere battezzati con lo Spirito Santo e di avere un incontro con Dio.

Se tu ti reputi sazio, non calpestare il favo di miele. Approfitta di ciò che Dio ci ha dato, perché là fuori ci sono tante persone allontanate la cui anima è così affamata che l’amaro per loro è dolce.

Un’ex-collaboratrice, che è tornata in uno degli incontri di riscatto, affermò che quando arrivò alla riunione e ricevette un sorriso di una collaboratrice, la sua compagna di Opera, si deliziò con quel gesto così semplice, perché la sua anima era affamata della presenza di Dio.

“Ecco, vengono i giorni, dice il Signore, DIO, in cui io manderò la fame nel paese, non fame di pane o sete d'acqua, ma la fame e la sete di ascoltare la parola del SIGNORE. Allora, vagando da un mare all'altro, dal settentrione al levante, correranno qua e là in cerca della parola del SIGNORE, ma non la troveranno.” Amos 8.11,12

Molti, per aver calpestato il favo di miele, oggi sono nel bel mezzo del cammino con l’anima affamata, desiderando almeno l’amaro, e non ce l’hanno.

Dio vi benedica!

Ha collaborato: Vescovo Sergio Correia.

http://www.bispomacedo.com.br/it/2013/05/03/il-favo-di-miele/#more-2968

04/05/13

Chi Lo seguirebbe?

Io ti seguirò!
Io appartengo a te Gesù,
Ora posso dire con certezza: "Non sono più io che vivo, ma è Cristo che vive in me"

03/05/13

Viziunea lui Dumnezeu /Blog Părintele Lucian



În cartea lui Habacuc, Dumnezeu face mențiune la constanța credinței și știm  că sunt constanți în credință doar aceia care au viziunea lui Dumnezeu.


Adevărul este că mulți nu mai sunt în mijlocul nostru din cauza renunțării, adică au renunțat să lupte pentru sănătate, pace, prosperitate, uniune familială, reconciliere matrimonială și în principal pentru mântuire. Din nefericire, mulți nu au crezut și nu au continuat să aibă siguranța că viziunea se va împlini.

Aici Dumnezeu insistă să spună: așteapt-o,căci va veni cu siguranță și nu va întârzia. Habacuc 2:3

Acest așteaptă, nu se referă la faptul ca să rămânem pe loc. Într-adevăr a aștepta aici vrea să spună a te încrede. Acelaș lucru este în cartea  Evrei, când autorul spune: Căci aveți nevoie de răbdare, pentru ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să puteți primi ceea ce a fost promis. Totuși, încă puțin, foarte puțin, și Cel ce vine va veni și nu va întârzia! Evrei 10:36-37

Adică, Dumnezeu nu întârzie, ci se manifestă la momentul potrivit pentru a împlini ceea ce a promis. Totuși, din partea noastră trebuie să existe o constanță în credință. Însă cel drept al Meu va trăi prin credință. Sufletul Meu nu găsește plăcere în cel ce dă înapoi! Evrei 10:38-39

Atât în cartea Evrei cât și în Habacuc este foarte clar că fiecare trebuie să  trăiască prin credința lui. Persoana care crede în viziune, nu trebuie să se sprijine pe credința preotului sau a altcuiva. În adevăr, fiecare  va trăi, va mânca, va cuceri și se va realiza prin propria credință și aceasta este siguranța pe care cei de credință o au în interiorul lor; totuși,  în cel mândru, adică acela care dă înapoi, Dumnezeu nu își găsește plăcere în el.

Nu poate să existe din partea noastră regres ci să avans, dar avansează doar cine are viziunea lui Dumnezeu și luptă pentru a cuceri. Mulți din cauza  acomodării se opresc în timp și după aceea murmură de ce nu au cucerit, de ce nu înving.  Dar aceia care cred, nu se lasă învinși și din acest motiv își manifestă credința în altarul lui Dumnezeu pentru ca, prin credință viziunea lui Dumnezeu să se împlinească în viețile lor.



Dumnezeu să vă binecuvânteze!

http://www.parintelelucian.ro/viziunea-lui-dumnezeu/

Mágoa – O cancro da Alma - ( Bispo João Leite )



A doença da alma que mais tem levado as pessoas a morte é a mágoa, ela é como o cancro que corrói e destrói, e com o tempo a situação da pessoa vai piorando, porque cria raízes e se espalha.
A pessoa pensa que com o tempo irá se ver livre da mágoa, mas pelo contrário, esse sentimento só tem vindo a piorar. A mágoa amarra a vida dela, traz sofrimento, ressentimento, está sempre presa a este sentimento ruim, lembrando com dor de alguém que lhe fez algo e isso aumenta a cada dia.
Não importa o que fizeram, quando você guarda mágoa no seu coração, o prejudicado não é a pessoa e sim você, porque está nutrindo este sentimento que lhe faz mal.
As vezes fazemos coisas boas e recebemos em troca coisas ruins e a mágoa surge quando pensamos que não merecemos aquilo. A mágoa pode acontecer com qualquer pessoa, somos decepcionados por familiares e amigos, mas nós não podemos permitir que a atitude da pessoa venha contaminar o nosso coração.
Existem doenças que são provocadas pelas mágoas: como problemas de coração, tensão, úlceras, dores de cabeça e problemas de pele. Se a mágoa prejudica o corpo, imagina o que ela não faz com o espírito e a alma. A pessoa com mágoa impede os céus de se abrirem para ela.
O próprio diabo nutre a mágoa no coração para destruir a pessoa. Não adianta esconder esse sentimento, isso não é a solução, é preciso se libertar das mágoas e ressentimentos.
As vezes a pessoa já orou e aquilo continua dentro dela remoendo. É preciso falar com Deus que o seu coração não quer perdoar, confessar que tem mágoa de tal pessoa…
Ou você se guia pelo seu coração/sentimento ou pela mente/razão, ou usa a fé natural/que é baseada no sentimento ou a fé sobrenatural/que é baseada na Palavra de Deus que ensina a perdoar setenta vezes sete. Mateus 18.22
Jesus quando estava na cruz, disse: Pai perdoa-lhes, porque não sabem o que fazem. Lucas 23.34
Estevão foi apedrejado até a morte e de joelhos clamou em alta voz: Senhor Jesus, não lhes imputes este pecado. Atos 07. 60
Por isso a necessidade de falar, não é uma oração feita na mente e sim com palavras, orar por aquela pessoa que você tem mágoa e dizer
EU TE DOU O MEU PERDÃO.
Se você não fizer isso, não vai se libertar, os que se guiam pelo coração estão sempre lembrando do passado; o passado acabou, você não pode arrasta-lo para o presente, tem pessoas morrendo porque não conseguem enterrar esse sentimento.
Deus está lhe dando uma nova oportunidade. Seja livre e tenha uma vida abençoada!

http://www.bispojoaoleite.com/2013/01/22/magoa-o-cancro-da-alma/

02/05/13

La dernière heure


A la fin du labeur de cette vie
Quand la mort arrivera à tes côtés,
Quel sort aura ton âme?
Où sera ta demeure éternelle?

Mon ami, aujourd’hui tu as le choix :
Vie ou Mort - lequel feras-tu ?
Demain sera peut-être trop tard
Aujourd’hui, Christ veut te libérer.

Tu cherches la paix en ce monde,
Dans les plaisirs qui passent en vain.
Mais dans les dernières heures de la vie,
Ils ne te satisferont pas.

Peut-être que tu rigoles, Oh ami,
Lorsque tu entends parler de Jésus?
Seulement Jésus peut te donner
Le salut par la mort sur la croix.

Tu as tâché ton âme et tu ne peux pas
Contempler le visage de Dieu
Seulement les chrétiens d’un coeur pur
Pourront avoir la joie dans le ciel.

Si tu décides de quitter tes péchés,
Et remettre ta vie à Jésus,
Tu marcheras dans la dernière heure
Sur un chemin brillant de lumière

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=ijgjaC3JuZw#at=50

La legge dell'entropia dimostra che Dio esiste e che l'evoluzione non è possibile.





01/05/13

Look up…



If you enclose a hawk within a one meter square fence but entirely open on top, the bird, in spite of his ability to fly, will be a prisoner. The reason for this is that a hawk always begins its flight with a short run before. Without space to run, it will not even try to fly and will remain a prisoner for life.

The bat, although a remarkably nimble creature in the air, can not exit a level place. If placed anywhere on flat ground, all it can do is walk around confused, looking for some slight elevation from which it can be launched.

A bumblebee, if dropped into an open pot, will be there until it dies or is removed. He does not see the exit at the top so therefore persists in trying to get out through the sides near the bottom. It seeks a way out where none exists until it dies and falls to the bottom of the pot.

There are people like the hawk, the bat and the bumblebee – obstinately throw themselves against obstacles, without realizing that the way out is just above. If you’re like a bee, a bat or a hawk, surrounded by problems on all sides, look up.

And God will be there to help you!

.

.