Primul Adam a fost creeat de Dumnezeu. Al doilea Adam, adică Iisus, a fost născut de Dumnezeu.
Fie ea creştină sau nu, atâta timp cât persoana nu se naşte din Duhul Sfânt, este doar o creaţie care prin natură este trecătoare. Aşa este sufletul viu. El este supus capriciilor inimii care este nespus de înşelătoare. Întotdeauna, în inima lui, sentimentele sunt mai puternice decât gândirea (înţelepciunea).
Pentru o astfel de persoană, nu contează dacă este inteligentă sau dacă are abilităţi, căci ea este influenţată de sentimente în deciziile sale şi automat că încep să apară rezultate negative.
Însă, atunci când eşti născut din Duhul Sfânt, devi prin natură spiritual (duhovnicesc). Atunci tu eşti un duh. În momentul acela, te desprinzi de natura pământească şi sentimentală şi adopţi natura celestă, spirituală.
“Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.” (Ioan 3:6)
Creaţia pământească este trecătoare însă cea cerească este eternă. Nu există termen mediu descriptiv: ori eşti pământesc, ori eşti ceresc.
Primul Adam a fost făcut un suflet viu. Al doilea Adam este un duh dătător de viaţă. (1 Corinteni 15:45)
De ce majoritatea oamenilor, cred în Dumnezeu de ani şi ani de zile şi chiar aşa viaţa lor este un total eşec?
Oare din cauza karmei? Aşa le e scris? Este crucea lor? Trec printr-o încercare?
Nimic din toate acestea.
Motivul întâmplării tuturor acestor lucrri este deţinerea ADN-ului primului Adam. A fi creştin nu este de ajuns pentru a schimba natura adamică. Este nevoie de o naştere din nou. Trebuie să devenim duh. Trebuie să obţinem ADN-ul Divin.
Şi chiar dacă ceva este cu neputinţă fiinţei umane, nu este deloc imposibil pentru Duhul Sfânt.
Ce trebuie să faceţi pentru a reuşi să vă schimbaţi ADN-ul de om trecător în ADN spiritual?
“Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12:24)
Persoana cade pe “pământul credinţei în Dumnezeu” dar de cele mai multe ori nu “moare” faţă de plăcerile şi pasiunile fiinţei pământeşti.
La ce folos să crezi în Dumnezeu? Poate asta să-ţi schimbe viaţa?
La ce folos să-L accepţi pe Iisus Hristos ca Singurul Domn şi Salvator al tău dacă din partea ta nu se vede nici un efort şi nici o dăruire a sufletului tău Lui?
Ca să te naşti din nou, este nevoie ca în primul rând să elimini companiile (anturajele) rele şi proastele obiceiuri. Acesta este un sacrificiu personal totalmente de nelipsit. Dacă vei continua apoi în ritmul ăsta, cu siguranţă că-L vei găsi pe Dumnezeu.
De restul se va ocupa El.
Însă, cine este dispus să renunţe la viaţa lui pe care o trăieşte în greşeli şi păcate, ca mai apoi să-L poată găsi pe Dumnezeu?
Ca Duhul Sfânt să ilumineze ochii cititorului acestui mesaj şi să îi facă să înţeleagă:
“Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12:24)
Sufletul viu, fiinţa umană, nu are forţa necesară pentru a asculta de vocea Duhului Sfânt. Pentru o astfel de persoană, vocea inimii şi a sentimentelor este mult mai tare iar persoana îi urmează impulsurile chiar dacă acestea sunt contra duhului lor.
Dar când cineva se naşte din Duh, devine duh (devine spiritual) Când se întâmplă asta, ea are puterea necesară pentru a asculta de vocea lui Dumnezeu.
